E duminica pe la 12 si stau la umbra la masa mea de la Street Delivery, cu o bere rece in mana. Inca nu am pus materialele cu Hackerspace pe masa, adica nu am deschis pravalia. Deocamdată doar contemplez necesitatea unei biciclete in viața mea.
Sigur ca-mi pasa de planeta si toate alea, dar visceral am simtit nevoia de bicla abia azi, cand mi-am dat seama cat de ușor e sa bei o bere, sau mai multe, cand nu trebuie sa ai grija masinii.
Eu am taraba la capatul Pogorului, peste strada de parcarea de la habitat. In dreapta mea sunt Caramel Frames, peste strada inchirieri de biciclete si degustari de la Doamne Fereste. Mai incolo sunt tot felul de corturi de artisti si artizani de varii feluri, iar tocmai in capat e zona de skateri si scena de parkour. In parcul muzeului e scena de concerte, gustari de la Mai Bine si bautura de la Acaju.
Si multi altii. E un fel de Who’s Who al hipiotilor din targ. Daca la biserica te duci sa te vezi cu alti credinciosi, la Street Delivery vii sa te vezi cu alti hipioti. Teoretic evenimentul are o tema (Global Warning – acum serios, ce altceva ar putea fi tema unui festival de hipioti in 2015?) insa practic fiecare a venit aici sa faca ce stie sa faca, nu am vazut unul care sa se fi adaptat temei in vreun fel semnificativ.
Oricum, majoritatea barbatilor sunt barbosi, mai nimeni nu are haine simetrice pe ei, se zambeste si se rade mult, e clar deja din uniforma ca suntem pro global warming. Adica contra vreau sa zic. Pro ca e o mare problema. Ai inteles. O mica Vama Veche mai urbana, numai karma buna poate iesi din asa ceva, sa nu mai comentam atat
Si sa nu ma intelegeti gresit, evenimentul e foarte simpatic, si oamenii care au venit cu proiecte sunt foarte ok, si cei care vin la distractie sunt chill si relaxati. E nice vibe-ul, organizatorii merita felicitati. Numai ca e la fel ca la biserica, unde te duci sa vorbesti cu altii care deja gandesc la fel ca tine, si va repetati unii altora aceleasi adevaruri in fiecare duminica.
Cu exceptia cate unei bunicute care a tras paiul scurt si a trebuit sa-si aduca nepotelul la Street Delivery, toti care vin aici sunt deja oameni ai sistemului. E vorba de un sistem simpatic, colorat, pufos, dar e un sistem – si anume, sistemul hipiotelii Iesene. Si sistemul e foarte comfortabil cu el insusi, ceea ce da nastere la un eveniment intr-un final inchis, care vorbeste despre aceleasi lucruri acelorasi oameni dar nu deschide o punte reala de comunicare cu demografia tipica a unei zile de duminica din Parcul Alexandru sa zicem. Ceea ce e pacat, pentru ca ar putea.
Ca si concluzie, Street Delivery e un eveniment foarte fain, la care ma simt intotdeauna bine. E ok si asa cum e acum, de catre hipioti pentru hipioti. Ar fi fenomenal insa daca acest “counter culture” vibe pe care-l are ar reusi sa fie transformat intr-o punte de comunicare cu alte generatii, cu alti oameni.
Pentru ca de unde se poate, cerem. La urma urmei, sloganul lui e “schimbam orasul strada cu strada”. Sa nu devina “ne-am gasit o strada si aici ne-am oprit”. Poate ar trebui sa ma ia inca o strada la anu, pe langa Pogor? Una de printr-un cartier?
