Asteptam toata ziua sa vina seara, toata saptamana sa vina weekendul, tot anul sa vina vara si toata viata sa fim fericiti, bogati, celebri… Cautam zilnic motive care sa ne explice starea de disconfort prin care trecem, gasim rapid explicatii pentru orice situatie neplacuta care ni se intampla si mereu avem cea mai plauzibila scuza pentru esecurile noastre.
Arare ori ne recunoastem vina intr-o anumita privinta pentru ca in genere sunt altii de vina. Asa ne e mai simplu, asa putem sa acceptam unele greseli pe care le facem singuri.
Mereu vrem mai mult si mai mult!
Nu ma deranjeaza insa asta, ma bucura chiar sa vrem sa cunoastem mai multe, sa iubim mai mult, sa ajutam mai mult. Ma sperie insa ca vrem mai multa putere financiara, mai multe proprietati, mai multe bijuterii, ceasuri, mai mult lux insa…mai putina iubire, mai putina atentie pentru sufletul nostru, mai putina grija pentru cel ce sufera, mai putina dorinta de a face bine celui ce are nevoie de noi, mai putin timp pentru cei apropiati.
Dominique Loreau ne propune “sa ne imbogatim mai degraba trupul cu senzatii, inima cu impulsuri, spiritul de principii si nu viata cu obiecte…”
Competitia e toxica
Mereu ne dorim ce are celalalt si noi nu avem, mereu ne comparam competentele, achizitiile si concediile noastre cu ale lui X si Y. Chiar si partenerii de viata pot avea in mintea noastra toxica, termen de comparatie. Din pacate asa am fost crescuti si astfel ne-a format societatea, intr-o continua competitie.
Mai avem cel putin un mare defect, o trasatura atat de specifica rasei umane, indeosebi poporului nostru: barfa! Placerea de a tine evidenta celorlalti in ceea ce fac, placerea de a-i desfiinta mereu, chiar daca au facut un lucru pozitiv. Acest prost obicei apare si este folosit de oamenii care au nevoie ca prin comparatie cu altii sa se simta mai buni, mai destepti, mai morali.
Recunostinta
V-ati intrebat vreodata cat la suta din timpul unei zile muncim, construim, cititim, ne alimentam sanatos, ne odihnim, iubim si ne bucuram de viata si cat la suta din timp ne plangem, ii analizam pe ceilalti, ne comparam, ne victimizam si ne focusam doar pe lipsurile din viata voastra?
Cati dintre voi sunteti recunoscatori pentru ce aveti si multumiti zilnic vietii sau lui Dumnezeu, fiecare cum crede, pentru cele bune din jurul vostru? Cati dintre voi stiti sa cautati solutii pentru a iesi din impas si cati va plangeti de mila? M-am intrebat de multe ori de ce avem mereu asteptari de la viata si de la ceilalti. Inca nu am invatat ca asteptarile atrag dupa ele doar dezamagiri?
Esti pe drumul pe care trebuie sa fii!
Te-ai gandit vreodata ca viata sau Dumnezeu, in functie de cum crede fiecare, te indreapta exact in directia in care trebuie sa fii? Si ca uneori nu e bine sa iti doresti nimic mai mult decat ceea ce ai iar cu ceea ce ti-e dat e bine sa fii multumit? Te-ai gandit vreodata ca nu intamplator te-ai nascut in familia din care provii si ca nu sunt intamplatori nici macar oamenii care iti ies zilnic in cale?
Te-ai gandit vreodata ca esti acum, aici, pentru a fi ocrotit de ceva rau ce se intampla in alta parte? Te-ai gandit vreodata ca cel pe care il admiri sau invidiezi poate sufera atat de tare incat nu iti poti imagina si ca ceea ce vezi e doar o masca cu care el se arata lumii?
Pentru a intelege si mai bine ce vreau sa iti transmit, te invit sa vizionezi acest filmulet (pe care poate il stii deja) al carui mesaj e simplu: ai grija ce iti doresti pentru ca intr-o buna zi s-ar putea sa ti se intample iar riscul este ca s-ar putea sa nu iti placa ce ti s-a intamplat…
Te imbratisez cu multa iubire si orice ai face, incearca sa fii tu!
