Politica, cetateanul, si portofelul

Politica trebuie inteleasa, altfel suntem ori actori pasivi care spera sa vina vreun salvator sa-i scoata din noroi, ori votanti naivi care se cred cetateni activi dar de fapt suntem manipulati o data la 4 ani de niste show-uri la TV si cateva afise pe strada.

Aici explic politica (in context democratic) in intregimea ei, asa cum o inteleg eu, pe scurt. Discutam si despre rolul activ si vital al cetateanului, fara de care nu poate functiona.

Pregatire

Ca la orice alta chestie din lumea asta, in special una complexa, in intelegerea corecta a politicii ne vor fi de ajutor:

  • Ratiunea
  • Absenta prejudecatilor
  • O minte deschisa, curiozitate intelectuala
  • Gandire critica, sceptica (nu cinica)

Cum a inceput politica

Politica democratica moderna (ignoram experimentele antice, prea vechi ca sa fie direct relevante) a inceput sa fie aplicata la nivel de natiune la sfarsitul secolului 18, odata cu revolutia americana si cea franceza.

Important de inteles ca societatile de atunci erau mult mai simple decat azi. Majoritatea oamenilor munceau in agricultura unde faceau acelasi lucru an de an. Asetptarile lor de la stat erau simple si intodeauna aceleasi. Aparatul statal, guvernul, era mic si mult mai simplu de inteles cum functioneaza.

Ideologiile

In politica exista ideologii, sau, daca vrem sa le alintam, doctrine, orientari politice.

Cele principale sunt:

  • Stanga
  • Dreapta

Extrema stanga este comunismul. Extrema dreapta este fascismul, nationalismul extrem. Ambele extreme sunt similare in sensul ca reduc din importanta individului si cresc importanta statului ca cel care stabileste normele de conduita acceptate, pana la nivelul in care forma de guvernare nu se mai poate numi democratie si devine dictatura.

Stanga si dreapta “normale” sunt mai aproape de centru.

Diferentele dintre stanga si dreapta sunt in principal de filozofie economica si sociala.

Economic intai.

Stanga crede intr-un rol foarte activ si pronuntat al statului, motiv pentru care pune taxe si impozite mari, aduna bani multi, si cu ei finanteaza multe programe guvernamentale: masuri de protectie sociala extinse, access la sanatate gratis, educatie gratis etc. Filozofia este ca statul poate cheltui banii cel mai bine pentru ca aduna o suma mare la un loc si cu ea poate face lucruri mari, de impact si de durata. Altfel privit, stanga crede in redistribuirea bogatiei, prin colectarea de taxe si darea lor inapoi, sub forma de venit, subventii sau servicii, spre castigul majoritatii.

Dreapta, prin contrast, crede intr-un rol redus al statului, motiv pentru care pune taxe si impozite minime si in schimbul lor ofera cetatenilor doar un set minim de servicii guvernamentale: aparare nationala, partial access gratis la sanatate, partial access gratis la educatie. Filozofia este ca statul ar trebui, in mare, sa nu se puna in calea cetatenilor, care isi vor asigura singuri serviciile de care au nevoie de pe piata privata, doar sa-i lasi in pace sa-si vada de treaba, sa faca bani, sa nu le pui taxe mari, si sa nu-i ingreunezi cu o birocratie complexa. Dreapta nu crede in rolul statului de redistribuitor al bogatiei, ci in initiativa privata si abilitatea cetateanului lasat in pace sa-si creeze propria prosperitate.

In dimensiunea sociala, in contrast cu cea economica, stanga tinde sa aiba o atitudine mai dechisa, mai lessez faire si nu se intereseaza foarte mult de optiunile personale ale indivizilor din viata lor privata. Stanga e mai putin orientata pe identitatea nationala si in general va avea o atitudine mai favorabila primirii imigrantilor din alte tari decat dreapta.

Prin contrast, dreapta tinde sa aiba o parere clara despre care este rolul familiei, al religiei, si pune mult accent pe traditie, fiind mai rezistenta la schimbare in zona sociala. A fi de dreapta uneori se mai numeste si a fi conservator, adica a dori sa “convervi”, sa pastrezi lucrurile asa cum sunt. Dreapta tinde de asemenea sa puna mai mult accent pe mandria nationala si pe ce inseamna sa fii “roman” (sau orice natie).

In practica, atat stanga cat si dreapta vor bate multa moneda pe mandria de a fi …, pentru ca alegatorii apreciaza acest fel de retorica. Dreapta insa mai mult decat stanga.

Libertarienii combina ideologia economica de dreapta cu cea sociala de stanga. Cred intr-un guvern foarte mic cu rol foarte redus, insa pe partea sociala adopta viziunea stangii si arata o deschidere catre optiunea individului in alegerile sale sociale/sexuale/de credinta etc, fara a incerca sa impuna o norma anume.

Verzii sunt mai aproape de stanga pentru ca nu au increde in dorinta si abilitatea firmelor de a proteja mediul si doresc un stat puternic, interventionist, care sa impuna prin legislatie normele ecologice pe care ei le considera necesare. In alte cuvinte, vad un stat “bagat in multe lucruri”, la fel ca si stanga. Focusul lor specific insa este pe protejarea mediului.

Sunt foarte multe variatiuni pe tema, insa ideologiile principale sunt acestea.

Problema cu ideologiile

Problema principala cu toate ideologiile de mai sus este ca sunt ideologii. Adica sunt vinziuni simplificate, dogmatice, in care de multe ori argumentele concrete sunt mai putin importante decat ce spune doctrina politica, ceea ce este clar un mod incorect de a lua decizii.

In mod ideal politica si administratia (ca orice alta activitate unde ne intereseaza rezultatele) ar trebui facuta bazate pe fapte, pe analize, pe decizii cat mai stiintifice luate in functie de specificul situatiei. Poate intr-un anume problema e mai util sa se adopte un comportament “de stanga” si in alta unul “de dreapta”. In contextul ideologiilor insa, de prea multe ori retorica atractiva are castig de cauza in fata faptelor si a pragmatismului.

Explicatiile atractivitatii ideologiilor mai jos.

Cine voteaza cu cine, si cum se voteaza

In general, in sistemele electorale mature, stanga si dreapta au electoratul lor, care se schimba putin de la o alegere la alta. Sa zicem ca fiecare au cate 45% care intotdeauna voteaza cu ei, si se bat de fiecare data pentru ceilalti 10%. Lucrurile insa sunt in schimbare si trendul este catre mai multa instabilitate in optiunile votantilor, lucru nu neaparat rau.

In mare insa se observa niste corelatii clare:

  • Majoritatea oamenilor cu venituri reduse vor vota cu stanga, pentru ca stanga vrea sa ia taxe de la “bogati” si sa le redistribuie la “saraci” sub forma de ajutoare si servicii subventionate.
  • Majoritatea bugetarilor vor vota cu stanga pentru stanga prefera un stat “mare”, care face multe lucruri = multe locuri de munca la buget.
  • Majoritatea oamenilor de afaceri, patronilor, oamenilor cu venituri peste medie, vor vota cu dreapta, pentru ca ei doresc taxe cat mai mici, cat mai multa flexibilitate in a-si defasura activitatea, si nu au nevoie de serviciile oferite gratis de un stat de stanga.

Trendurile istorice (50 ani) arata, in general, in Europa, o progresie in felul urmator:

  • Pe dimensiunea sociala, catre mai multa dechidere, toleranta, mai putin accent pe traditie (adica catre viziunea sociala a stangii)
  • Pe dimensiunea economica o evolutie similara, pentru ca odata introdus un nou beneficiu de catre un guvern de stanga (e.g. educatie gratis), el este foarte greu de scos. Se observa ina, mai ales dupa criza din 2008 si presiunea economica a imigrarii in masa, si miscari in directia opusa, catre dreapta, adica diminuarea sau retragerea unor beneficii care deja devenisera “norma”.

In termen generationali, social vorbind, noile generatii continua in directia mentionata mai sus, si anume catre o dechidere cat mai mare catre optiunea individului in alegerile sale de ordin social/sexual/religios etc si cat mai putin accent pe impunerea unor norme.

Pe parcursul vietii unui individ, se observa ca si trend, in medie, o evolutia de la stanga catre dreapta (nu neaparat pana la punctul unei schimbari complete, dar ca si directie) odata cu inaintarea in varsta.

Schimbarile demografice continua sa schimba compozitia electoratului, prin impactul imigratiei, al natalitatii, al migratie rurale – urbane etc.

Ca si loialitate, generatia Y este mai putn loiala brand-urilor in general, inclusiv celor politice, si isi schimba optiunile de la o alegere la alta mai usor decat generatiile anterioare, care era mai stabile in a vota cu acelasi partid de fiecare data.

Marea problema

Marea si grava problema a politicii nu e insa nici stanga, nici dreapta, nici schimbarile din compozitia electoratului. Se poate face treaba cu oameni rezonabili si de stanga, si de dreapta, atat timp cat minti rationale pot avea dialoguri constructive si stiu sa faca compromisuri spre binele majoritatii.

Marea problema cu politica este superficialitatea procesului de a alege cu cine votam, in primul rand, si in al doilea rand, lipsa de implicare a cetateanului in politica mai mult decat doar prin vot.

Intreaga vina pentru aceasta superficialitate sta pe umerii cetateanului, nu pe ale politicianului. Faptul ca avem politicieni incapabili, nepasatori, corupti, nu este din cauza ca ei s-au straduit mult sa fie asa.

Este consecinta directa si inevitabila a lipsei de implicari a cetateanului in viata cetatii. Daca-ti lasi portofelul pe banca din parc si pleci, oricat de cinstiti ar fi majoritatea oamenilor de acolo, la un moment dat se va gasi si unul care sa-l fure.

Problema insa nu e ca s-a gasit unul sa-l fure, ca intodeauna gasesti un hot daca cauti destul, problema e ca ai lasat portofelul pe banca si ai plecat.

A nu ne implica in politica ca alegatori si cetateni responsabili e echivalent cu a ne lasa portofelele pe banca si a pleca la un gratar, sperand in naivitatea noastra ca le vom gasi tot acolo cand ne intoarcem seara.

Daca fiecare alegator ar depunde, la vot, jumatate din efortul si gandirea care o depune cand isi ia o masina, sau o pereche de papuci macar, lucurile ar sta infinit mai bine. Cand cumparam o masina:

  • Ne uitam la marketing-ul producatorilor, insa nu ne lasam aburiti de el. Nu-i credem pe cuvant.
  • Verificam, studiem, citim, analizam, ne uitam la tot felul de parametri.
  • Intrebam prieteni, cunostinte, cerem recomandari.
  • Testam mai multe masini, comparam.

Dupa ce cumparam masina, avem garantie. Daca se strica ceva ne ducem la service si ne cerem drepturile. Daca nu ne sunt oferite, insistam. Daca suntem tratati prost, a doua oara nu mai cumparam nimic de la aia.

Politica insa este privita prea pasiv, si prea mult ca un show. Ne uitam ca la spectacol, ca la un talk show si alegem pe ala care sta mai drept si se cearta mai bine si-i dam votul nostru. Daca insa in politica, cand alegem pe cineva, gandim la fel ca la Romanii au talent, ce ne asteptam sa se intample?

Si dupa ce am pus stampila, ne retragem complet 4 ani si ne vedem de viata noatra. Insa alesii astia stiu ca noi ne retragem, ca nu ne pasa, ca uitam repede, si ca la urmatorele alegeri, iara-i alegem daca stau drepti si daca se cearta bine. Si atunci ce mesaj le transmitem noi prin absenta noastra? Faceti ce vreti ca oricum tot pe voi va votam, numai sa fie iarasi show-ul bun.

Solutia

Cetatea, tara, este a nostra. Noi o guvernam in fiecare zi, fiecare dintre noi. Odata la 4 ani alegem pe unii si le dam niste putere insa noi nu plecam in vacanta si-i lasam singuri sa faca ce vor. Ramanem aici.

Atenti. Ne implicam. Ne interesam. Discutam cu ei. Le atragem atentia cand fac ceva rau. Le zicem cand fac ceva bine. Ii ajutam sa stea pe drumul corect.

Un politician e ca un sofer de autobuz. In campania electorala ne spune unde vrea sa ne duca, cat ne costa, cat dureaza. Noi il alegem pe ala care ne convine cel mai mult si-l lasam sa fie sofer la autobuzul nostru. Atat timp cat merge bine si pe unde a zis ca merge, il lasam in pace, ii mai aducem din cand in cand aminte ca suntem aici.

Daca insa deodata o ia la stanga fara sa zica nimic, il intrebam ce face, ca nu asta era planul. Daca deodata se opreste si zice ca de fapt biletul e de doua ori mai scump, iara avem o discutie. Daca uita drumul, ii spunem noi. Ce nu facem e sa ne culcam in autobuz, si sa ne trezim a doua zi la Buzau in loc de Iasi, cu geanta lipsa si cu bani in plus de dat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.